plimbări, ţigări, cafea…rutină. trebuie să schimbi ceva şi nu ştii ce, oamenii te sfătuie şi te induc într’o confuzie mai adâncă şi mai avansată, te pierzi în ideile şi principiile proprii. vrei să te izolezi undeva cu o necunoscută şi o sticlă de alcool şi să asculţi, timpul vorbind, cum iese din gura ei nişte cuvinte care oarecum te’ar calma şi te’ar linişti. ploaia te apasă şi te bagă în gândurile proprii, te face să te gândeşti la cât de ipocrit şi cât de nesimţit poate fi un om, un om ca tine care merge, vorbeşte, un om care are şi el un creier dar, totuşi, este, cumva, diferit şi asta te face fericit.