heh.

by nemet1993

Hmm, o ţigară,o cafea cu frişcă şi muzică bună şi timpul de parcă ar fi notele muzicale a unei melodii geniale,să nu concretizez pentru că sunt o mulţime,trece fără să’ţi dai seama că trece…sună straniu dar e plăcut. Soarele îmi provoacă lenea de’a face o oarecare temă pentru acasă…ca de obicei.Vreau să scriu dar e greu…Vreau să scriu.

Citind rândurile unui scriitor ,să zicem anonim,chiar dacă toţi îl ştiţi…îmi dau seama câte poţi să faci prin cuvinte şi ce poate face dragostea din om. Vreau să iubesc şi să…mmmm,să iubesc,să mă trezesc de dimineaţă cu gândul la ea,la ochii ei şi la timiditatea infinită care o posedă,bunătetea continuă care mă cucereşte şi mă calmează.

 

Uitându’mă în pod îmi vin aceleaşi gânduri în continuu : Ce fac,ce sunt,ce o să fac şi ce o să fiu…şi dintr’o dată ca un fulger,ca un ţipăt, îmi dizbate gândurile care’mi umple mintea în zadar şi apare o dorinţă… Vreau să fiu prezent.

Prezent..să’mi trăiesc clipa indiferent de consecinţe. Uuuuu din nou încerc să prind sunetul frunzelor,cântecele păsărilor care nicidecum nu se satură să se laude cu glasurile lor inocente.

 

Şi din nou se aprinde ţigara…muzica cântă,şi buzele’mi ating cafeaua cu frişcă,din nou încerc să aflu cine sunt,ce fac,ce o să fac şi cine o să fiu…